Ensemble, c’est tout

Mi-am propus acum cateva saptamani sa vad toate filmele simpaticei Audrey Tatou, ale carei roluri m-au impresionat placut. Un film al ei care m-a impresionat a fost povestea lui Camille Fauque, o tanara si talentata ilustratoare care locuieste la mansarda unei cladiri, fara frigider, calorifer sau alte lucruri ce tin de confort. Pe post de racitor e acoperisul, locul unde isi pastreaza si alimentele. Ea se imprieteneste cu Philibert, un tip foarte ciudat si balbait, ce o ajuta foarte mult pe Camille atunci cand se imbolnaveste. Colegul de apartament al lui Philibert, Franck, un bucatar foarte talentat, afemeiat si ursuz, o “persecuta” la inceput pe sarmana Camille care nu doreste decat sa nu deranjeze pe nimeni. Este un film despre oameni, despre auto-cunoastere si relatii interumane, despre cum cum se completeaza oamenii unii pe altii, despre cat de mult conteaza un umar pe care sa plangi si un zambet care sa-ti inveseleasca ziua. Se pune accent pe emotie, trairi, personalitate. Asta iubesc la filmele frantuzesti, evidentiaza cat pot de mult caracterul uman, trairile acestuia, gandurile. Este evidentiata chiar si introspectia, ceva la care francezii se pricep foarte bine observ, si nu fac din filme ceva plictisitor. Veti observa ca familia detine un rol important pentru majoritatea personajelor, desi relatiile nu sunt din cele mai grozave, se respecta anumite “reguli” (ex. : masa de sarbatori, sprijinul celor batrani etc). E o poveste ce merita vazuta (din cate m-am interesat, si citita, filmul este realizat dupa o carte), “analizata” si pastrate unele impresii care cred eu conteaza pentru fiecare. 47.170151 27.583549